mă uit în jos la franţuji

Om către Sony: bonjour, est-ce que vous pouvez me dire si vous faites des livraisons en Roumanie? je suis interese par un ebook reader. si oui, quels sont les frais de livraisons? merci beaucoup!

Sony către patrie:
Cher client,
Nous vous remercions pour votre e-mail et l#intérêt que vous manifestez envers Sony.
Nous livrons uniquement en Europe mais vous pouvez éventuellement demander à un de vos proches vivant en France métropolitaine de commander l'article à votre place et de vous le renvoyer par la suite.
Cordialement,

Om către Sony:

O chestiune darwinistă

Mă întrebam eu ce animal o să urmeze în seria Delfin-Fluture-Panteră şi mi se părea că rezolv o problemă Mensa, ce figură completează seria, vertebrat - nevertebrat - vertebrat, urmează deci nevertebrat. Aveam fantezii cu Abonamentul Euglenă, visam postere cu Tariful Octopus, 8 cenţi/minut. M-aş fi prefăcut surprinsă că mecanismul este altul decât cel previzionat de mine şi urmează totuşi un vertebrat. Abonamentul Dropie - ediţie limitată, pe cale de dispariţie. Abonamentul Dromader. Prepeliţă. Abonamentul Struţocămilă - vorbeşti cu 2 prieteni preferaţi.

Şi într-o dimineaţă ceţoasă, ieşind din iglu, dau peste Abonamentul Pinguin. Sufocat în staniol, pinguinul, vertebrat cândva descântat aşa frumos de Gellu Naum, zace acolo printat şi cu ochiul găurit. Corcitură între un jeleu Haribo şi protagoniştii din March of the Penguins, cale de mijloc între un balon cu heliu şi şampoanele-pernuţă cu care mă spălau în copilărie pe creştet.

Mi-e teamă să mai joc Mensa cu aceste abonamente. Dacă data viitoare apare Abonamentul Graur - vorbeşte cât poţi?...

O aventură editorială

Nu-mi pot ierta că am ratat sesiunea de autografe de pe 8 octombrie. Căci mâine, când metrourile româneşti vor fi îngheţat în subteran, ce bucurie mai mare ar putea fi decât să lecturez volumul de mai sus în 41. Înghesuiala, frânele nefondate, proletarii piliţi, ghetele abrutizate, toate ar fi o mângâiere dacă eu aş citi cu voce tare câteva pagini.
Pe când un Audiobook?

Bărbatul-capră

...o idee tâmpită!

Trebuie să recunosc că am ezitat când am scos telefonul ca să imortalizez acest minunat exemplar de "branding de maşini". Parcă mi-aş bate joc de un bărbat cu un picior mai scurt - ce-i vina lui că s-a născut aşa? Pe de altă parte, dacă pipăie fundul femeilor în autobuz, parcă eşti mai îndreptăţit să-ţi dai drumul la gură, aşa că mi-am zis că merită să-i pun poza pe lista infractorilor.
Iată un respectabil producător de biscuiţi şi covrigei. Se cheamă RegeleRubin, dar în engleză, că sună mai bine, are drept mascotă o morsă cu papion şi fes de bucătar (se pare că e în vogă să-ţi imaginezi animale implicate cu blană şi colţi în procesul de producţie a alimentelor, de la marmotă încoace) şi unul dintre cele mai inepte sloganuri (îl supraestimez numindu-l aşa) întâlnite vreodată: ...o calitate gustoasă!
Punctele de suspensie de la început creează mari aşteptări, împlinite până la ultima fărâmă. De calitate. Gustoasă. Aştept cu maxim interes calitatea pufoasă (pentru un producător de saltele), glamoroasă (bijuterii ieftine, din plastic), stufoasă (şampon împotriva căderii părului) şi, nu în ultimul rând, calitatea calitativă (merge la orice)!

Bonus: Cineva a urmărit prea multe filme porno. Altfel cum ai putea denumi (şi ai şi aştepta să le mănânce cineva) nişte guguloaie de cocă Cream balls şi Choco balls?

Lectură

Snobism
Vodafone Fail

Dezmăţ în Piaţa Universităţii

N-am înţeles niciodată de ce unii bipezi aruncă bancnote în delir, dar voi aţi înţeles ce a vrut să demonstreze Jurnalul Naţional când a împrăştiat „2,5 milioane de foi” în faţă la TNB?!
Explicaţia din comunicatul de presă: filmarea noului spot şi promovarea literaturii româneşti. Carevasăzică ţesând cu paginile lui Octavian Paler un covor stradal (şi-o tapiserie pe zidurile universităţii, şi-un pic a nins şi prin copaci) STIMULAŢI CULTURA. Ignoranţii vor deveni culţi, lichelele vor deveni elite, vânzările grotescului Click vor scădea, IQ-urile vor urca precum mercurul, boborul va începe să cetească.

Mi-au mişunat prin minte o grămadă de întrebări: cine a putut avea o idee atât de proastă, de ce se aprobă o astfel de acţiune, de ce într-un context în care de-alde Bucurenci ne învaţă abc-ul reciclării nişte cretini pun mâna pe „opt tunuri de hârtie” şi ne <<îndeamnă la lectură>>. De ce nu s-au gândit mai degrabă să distribuie cărţile în şcoli sau să le împartă pe stradă?
Şi mai ales... ce se întâmplă cu foile după?!

ce pisică fioroasă

Orange, te-ai prostit de tot. Întâi voiam să pun un semn de întrebare, dar mi-am dat seama că afirmaţia e perfect valabilă. M-ai intoxicat cu spoturi "drăguţe" (acest adjectiv e moartea pasiunii publicitare), ai pus pe fundal toate hiturile indie ale momentului, sperând că tinerii hip vor da năvală în magazinaşele voastre înghesuite prin malluri, şi-acum asta. Îmi trânteşti o imitaţie jalnică de balon al cărui cauciuc face cute pe la colţuri (calitate proastă, made in China), ba mai şi umpli orașul cu replici supradimensionate (trecute pe post de "neconvenţional", pot să pun pariu).

Dar să-mi insulţi inteligenţa încercând să rescrii definiţia panterei (o pisică portocalie hidoasă, cu ochi de asiatic) e deja prea mult.
Mă jigneşti.

Bună, virgulă!

Bună, furnizorule! Bună, client tembel! Bună, preso!

Ştiai că trebuie să foloseşti virgulă după "Bună"?

Ce şcoală ai făcut, măi, om al comunicării? Îţi citesc mailurile cu aşa un chef...

Lipici neconvenţional

În drumul meu cel de toate zilele cu metroul, mă simt deseori expusă advertisingului precum o halcă de curcan focului, într-o shaormerie.

Corneea îmi tresaltă de supărare în special când se loveşte de “neconvenţionalul” de la metroul Unirii. Bieţi stâlpi cu soarta crudă, împăiaţi când în mezeluri când în butoaie cu deodorant, cerberi în acest regat al kitschului în care s-a transformat undergroundul bucureştean.

Iar ieri, în pasajul de la metrou Victoriei, sentimentul de oaie mă behăie din nou: ar trebui să mă simt ca în Alpi pentru că Milka a întins un covor verde pe jos şi a atârnat nailoane mov pe ziduri? Ce ar alege corneea mea între betonul jigărit dar pur şi neadvertizat şi plasticul colorat buchisit cu subliminale “Buy me, buy me!”?

Iar astăzi, pe peronul de la Unirii, o altă operă desăvârşită a publicităţii – o răţuşcă trântită pe un perete, cu lăbile ei multiplicate pe jos. Impresionant de sec. Mi s-a făcut dor de muzeul Antipa. De parcă nu erau de ajuns îndemnurile cretine de pe panourile din jur. Raţa măcar a avut bunul gust să tacă din gură.

Când mă aşez cu fundul pe L'Oreal

Să zicem că nu mă deranjează prea tare că această companie de maglavaiţ a îmbrăcat nişte staţii obosite de autobuz ( probabil că au justificat banii la top management cu o abureală de agenţie de BTL - un nonconvenţional răsbătucit care vrea să exprime confortul, cum poate ar face-o şi crema asta). Nu prea mă ating cu comunicarea cei de la L'Oreal, deşi dacă ar face-o, punându-mă în vreun .ppt ca public-ţintă, i-aş trage de urechi pentru că n-au şi ei un textier mai bun, o agenţie care nu să le adapteze textele, cât să meargă un pic mai departe de vocabularul standard inovaţie, acţiune lifting, nu-ştiu-eu-ce-termen-inventat. Haideţi, măi copii, că aveţi cele mai glossy vedete în portofoliu, cele mai dinţoase, cele mai capre, cele mai photoshopate, mai scoateţi un text bun şi aparent sincer de PR. Pentru că meritaţi.

îndemn la sinucidere

În condiţiile-n care în dreapta şi-n stânga n-aud decât de concedieri, scăderi salariale şi de şomaj tehnic, priza de faţă se poate dovedi până la urmă o idee măreaţă. Caut deci să-mi înăbuş reflexul de vomă iniţial, înghit kilul de salivă (bună conducătoare de electricitate) care-mi inundă gura şi observ subtilităţile:
- fundal negru, de doliu, situaţia este întunecată (mai bine alegeau un căcăniu intens, era mai direct)
- vagi iluminări coborând din dreapta-sus, luminiţa de la capătul tunelului pare să pâlpâie
- pentru a lumina de-a dreptul, luminiţa trebuie montată într-o veioză al cărei ştecăr este înfipt, bineînţeles, într-o priză. Iată cum deodată viaţa pare mai frumoasă şi şefii mai înţelegători!
- pe lângă rima produsă pe WC (se ştie că asta-i sursa oricărei idei de geniu), cuvintele trebuie scrise MAI MARE, altfel consumatorul nu le va observa, pentru că-i tâmpit (prima lecţie la şcoala publicităţii)
- cu litere minuscule, ilizibile în poză, dar credeţi-mă pe cuvânt, scrie: "noua gamă de aparataj, produsă de EL-BI, cel mai cunoscut brand în România". Aoleu! Sigur am leşinat de dimineaţă în baie şi-am dat cu capul de chiuvetă de trăiesc cu impresia că cel mai cunoscut brand în România e Dacia, Nokia sau, mai onest, Gigi Becali. Bine ca au risipit bezna în care trăiam până acum, luminiţa alimentată la priză loveşte din nou!
Totuşi, trebuie să fim cinstiţi şi să recunoaştem că soluţia propusă nu ne scapă doar de criză, ci şi de orice alte probleme sau griji pământene, la schimb cu cele mult mai profunde de pe lumea cealaltă. Cu două degete-ntinse înainte!

Măi, Garnierule

La ce te-ai gândit când ai făcut această execuţie specială? Nişte plastic care să îmbrace stâlpii dintr-o staţie de metrou jegoasă şi tot timpul transpirată? Uuuu, m-ai convins! Te-ai făcut vizibil pe piaţă. O să îţi crească vânzările direct proporţional cu transpiraţia şi inspiraţia pe care au depus-o agenţia şi departamentul de marketing. Chiar aveai nişte chestii draguţe de care să te legi (că ţine 48 de ore, că e cu mentă, ştie şi PR-ul tău), dar de, consumatorul nu face conexiuni.