Bărbatul-capră

...o idee tâmpită!

Trebuie să recunosc că am ezitat când am scos telefonul ca să imortalizez acest minunat exemplar de "branding de maşini". Parcă mi-aş bate joc de un bărbat cu un picior mai scurt - ce-i vina lui că s-a născut aşa? Pe de altă parte, dacă pipăie fundul femeilor în autobuz, parcă eşti mai îndreptăţit să-ţi dai drumul la gură, aşa că mi-am zis că merită să-i pun poza pe lista infractorilor.
Iată un respectabil producător de biscuiţi şi covrigei. Se cheamă RegeleRubin, dar în engleză, că sună mai bine, are drept mascotă o morsă cu papion şi fes de bucătar (se pare că e în vogă să-ţi imaginezi animale implicate cu blană şi colţi în procesul de producţie a alimentelor, de la marmotă încoace) şi unul dintre cele mai inepte sloganuri (îl supraestimez numindu-l aşa) întâlnite vreodată: ...o calitate gustoasă!
Punctele de suspensie de la început creează mari aşteptări, împlinite până la ultima fărâmă. De calitate. Gustoasă. Aştept cu maxim interes calitatea pufoasă (pentru un producător de saltele), glamoroasă (bijuterii ieftine, din plastic), stufoasă (şampon împotriva căderii părului) şi, nu în ultimul rând, calitatea calitativă (merge la orice)!

Bonus: Cineva a urmărit prea multe filme porno. Altfel cum ai putea denumi (şi ai şi aştepta să le mănânce cineva) nişte guguloaie de cocă Cream balls şi Choco balls?

Lectură

Snobism
Vodafone Fail

Dezmăţ în Piaţa Universităţii

N-am înţeles niciodată de ce unii bipezi aruncă bancnote în delir, dar voi aţi înţeles ce a vrut să demonstreze Jurnalul Naţional când a împrăştiat „2,5 milioane de foi” în faţă la TNB?!
Explicaţia din comunicatul de presă: filmarea noului spot şi promovarea literaturii româneşti. Carevasăzică ţesând cu paginile lui Octavian Paler un covor stradal (şi-o tapiserie pe zidurile universităţii, şi-un pic a nins şi prin copaci) STIMULAŢI CULTURA. Ignoranţii vor deveni culţi, lichelele vor deveni elite, vânzările grotescului Click vor scădea, IQ-urile vor urca precum mercurul, boborul va începe să cetească.

Mi-au mişunat prin minte o grămadă de întrebări: cine a putut avea o idee atât de proastă, de ce se aprobă o astfel de acţiune, de ce într-un context în care de-alde Bucurenci ne învaţă abc-ul reciclării nişte cretini pun mâna pe „opt tunuri de hârtie” şi ne <<îndeamnă la lectură>>. De ce nu s-au gândit mai degrabă să distribuie cărţile în şcoli sau să le împartă pe stradă?
Şi mai ales... ce se întâmplă cu foile după?!