nici măcar în cele mai groaznice vise

Nu credeam c-o să dau peste aşa ceva.

De unde rezultă că, în ciuda declaraţiilor anterioare, încă nu-mi vine să cred cam care-i nivelul de cunoaştere a limbii române în rândurile neaoşilor copywriteri. Casa viselor mele, ziceţi? Păi şi ce vă faceţi dacă vă mărturisesc că, atunci când vine vorba de case, de obicei visez doar conace bântuite şi alte dărăpănături? Asta îmi doriţi voi mie?
Pentru distincţia vise/visuri, recomand cu încredere o culegere de teste pentru BAC (pe care, apropo, nu ştiu cum de l-aţi trecut).

Măreaţa agenţie al cărei client este banca de mai sus se pare că se numeşte funny. Păcat că-s funny şi involuntar.

unde naiba ați găsit vocea aia?

Pentru că tot sunt într-o dispoziție comparativă, n-am cum să nu profit de o ocazie istorică (conform principiului how low can you get? this low!).
Iată exemplul perfect din calupul publicitar al anului 2010:



Aș jura cu mâna pe cravata de pionier că e, de fapt, teleportată forțat în actualitate, căci locul îi e pe televizoarele din 1990:



Ce atâta progres, domnule...

doar o coincidență

Că la altceva nu mă pot gândi.... sau pot?

Felicitări sincere

ING pentru sloganul Vis şi făcut
Ursus Breweries pentru lansarea corectă Grolsch
Vodafone pentru internetul mobil fără abonament (bateţi portocalele la fund în inovaţie şi stil de comunicare)

mă uit şi-mi trece răceala

Efectul e instantaneu.
Nici nu mai trebuie să înghit vreo pastilă, căci, ta-na-na-na, vânătorii de răceală sunt numaidecât lângă mine, în costumele lor reciclate de vidanjori. Dacă-i privesc mai îndeaproape, nu par nici ei prea în formă, dar măcar au freze întinse cu placa - şi uite-aşa am uitat de febră şi dureri de cap.




Capodopera de mai sus e măcar perfect în ton cu fotoliul pe care, graţie noului Smecta cu aromă de portocale, am reuşit să nu-l mai pătez şi de astă dată cu căcat. Dar nu ştiu cum se face că tot mai miroase...
Data viitoare n-o să mai dau "embed", cred că de la asta se trage.

să ne repetăm mai cu talent

Când am văzut prima dată spotul Primola, am crezut că-i o continuare a celui Amigo. Apoi mi-am tras două palme și-am privit cu mai multă atenție. Nu, sunt două produse diferite, dar tot aș putea să jur că băieții au ținut brainstorming-ul împreună, ocazie cu care au descoperit steampunk-ul și gata!, iată reclama!
Ce contează ideea din spate, dacă scenograful e același, de-a ajuns să se reflecte imperfect în treizeci de secunde x 2 (și mai pomenesc în treacăt și că Primola e, orișicât, o ciocolată low, cu pretenții de fancy pe care nu le crede nimeni, iar analogia neuroni-sinapse-rotițe-curent electric e atât de uzată, că-mi încleiază retina).

cu ritm şi rimă

Iată ce am primit pe adresa redacţiei, ocazie cu care inaugurăm rubrica "poşta ce-o poştim":

Context: -citate din articol-

“Pygmalion – Advertising Facilitator este o agenţie de creaţie şi implementare de brand membră a CANDU Group Communication.”

Echipa Pygmalion – Advertising Facilitator care a dezvoltat proiectul a fost compusă din Andrei Sandu – Managing Partner”

“Esenţa brandului are la bază ideea calităţii desăvârşite într-un mix echilibrat de brutărie şi bunătăţi făcute în casă, totul într-o armonie idilică. Substantivizarea reclamă pasiunea şi tradiţia păstrate după o rânduială veche, păstrată an cu an şi rumenită la gura cuptorului.”

Poezie:

într-un mediu bulversat
ciuperci noi dau să răsară
cam prea multe-s de căcat
nu e ca odinioară

la sfârşit de an trecut
o ciupercă iar răsare
şi comunicat au vrut
el pe iqads apare

numele ne spune multe
şi-anume Pygmalion
The big ad facilitator
adica aduri beton

şi comunicatul spune
în limbaj extraterestru
c-au facilitat pe bune
clientul whateverescu

la sfârşit de greu articol
vedem cine-s inculpaţii
să vedem cine-i ridicol
şi-mi dă mie palpitaţii

este vorba de manager
şi pe nume-i zice SANDU
are un grup tare şmecher
căci pe grup îl cheamă CANDU

Îl salutăm călduros pe acest nou Vasile Alecsandri al publicităţii autohtone şi îl anunţăm pe această cale că-i aşteptăm cu nerăbdare fremătândă viitoarele creaţii.